Babesiile sunt paraziti microscopici ce se gasesc in sange cauzand boala numita Babesioza. Exista doua tipuri de babesii care produc frecvent boala la caini: Babesia Canis, intalnita mai des; si Babesia Gibsoni, intalnita (sau diagnosticata) mai rar. Aceste microorganisme (protozoare) sunt raspandite de la un caine la altul prin intermediul capuselor si odata ajunse in sange produc distructii subite cunoscute sub denumirea de anemia hemolitica acuta a cainelui.
Cainii purtatori si cei ce prezinta forma subacuta a bolii (cu infectie inaparenta) sunt comuni, parazitul traind in interiorul globulelor rosii ale acestora. Atunci cand companionul tau este muscat de o capusa care s-a mai hranit cu sangele altui caine infectat boala se transmite.Cum este diagnosticata Babesioza la cainele tau?
Aceasta boala evolueaza sub trei forme: supraacut, acut si cronic. In forma supraacuta sau fulgeratoare, cainii tineri ajung la cabinetul veterinar fara pofta de mancare, apatici si slabiti, mucoasele lor sunt foarte palide si, de regula, au febra. Adesea acesti caini au trecut de curand printr-o situatie stresanta cum ar fi o alta boala, efort sustinut sau operatie. In mod obinsuit ei prezinta anemie si mucoasele ingalbenite (icter), fapt datorat pigmentilor din sange care coloreaza tegumentele. Acesti pigmenti sunt eliberati de globulele rosii distruse si, acumulandu-se in cantitati mari, depasesc capacitatea ficatului de a-i procesa. Cand un caine prezinta anemie insotita de icter cateva boli ne vin in minte, printre care anemia hemolitica autoimuna, leptospiroza sau intoxicatia cu zinc. De obicei, recoltam o cantitate mica de sange (o picatura), o intindem intr-o pelicula foarte fina pe o lama de sticla, o coloram si o examinam la microscop. De cele mai multe ori gasim parazitii. Babesia Gibsoni poate fi omisa cu usurinta avand in vedere ca parazitii sunt mici, de obicei singulari si de diferite forme (pleiomorfi).
In forma acuta a bolii aceleasi simptome sunt prezente, insa mai putin severe. In forma cronica cainii sunt doar lipsiti de energie, sunt anemici insa fara ca anemia sa fie accentuata. La examinarea sangelui acestor animale este posibil ca parazitul sa nu fie detectat, insa pot fi gasite hematii imature in numar mare, pe care organismul le pune in circulatie pentru a inlocui hematiile distruse in urma bolii (anemie regenerativa). Acesti caini, de asemenea, au splina marita in volum, iar daca animalul nu este supraponderal sau sfios, aceasta poate fi palpata de catre veterinar. In rare cazuri cainii cu forma acuta sau cronica sunt icterici, iar stapanii se plang ca acestia nu mai sunt la fel de vigurosi. Functiile rinichiului si ficatului sunt de obicei scazute. In urma analizelor de laborator enzimele care masoara functia ficatului (transaminazele hepatice) si cea renala (uree, creatinina) sunt marite, indicand distructii in aceste organe.
La necropsia cainilor care mor din cauza acestei boli, la examinarea organelor se observa leziuni de hepatita severa, inflamatii ale arterelor, ale rinichilor si, de asemenea, inflamatii ale linfonodurilor (ganglionilor).
Ce tratamente avem?
La cainii care nu primesc tratament corespunzator, stimularea continua si de lunga durata a sistemului imunitar asociata cu infectia persistenta poate duce la inflamatia cronica a rinichiului (glomerulonefrita), insuficienta hepatica si inflamatia vaselor de sange (vasculita). Fiecare dintre aceste probleme trebuie tratata individual.
Aceasta boala este tratata cu medicamente specifice, solutii perfuzabile si suplimente care faciliteaza regenerarea sangelui. Din nefericire, toate medicamentele care omoara parazitul sunt agresive cu organismul cainelui tau. Mai stim, de altfel, ca exista posibilitatea ca aceste medicamente sa nu omoare toti parazitii.
Dipropionatul de Imidocarb (Imizol)- se administreaza intramuscular profund deoarece produce inflamatie severa. O singura doza este, de obicei, suficienta pentru Babesia Canis, insa o a doua doza la un interval de doua saptamani este necesara in cazul Babesiei Gibsoni. Unii caini tratati cu acest medicament isi revin foarte rapid, insa nu toti. Destul de multe cazuri recidiveaza sau cei ce isi revin pot deveni purtatori ce transmit boala altor caini.
Clindamicina- este un antibiotic asociat cu imbunatatiri clinice in aceasta afectiune, dar nu izbuteste o curatare completa a organismului in infestatia cu B. Gibsoni. De mentionat ca reprezinta varianta cea mai putin toxica.
Diminazen aceturat (Berenil)- o singura injectie este suficienta in cazul infestatiei cu B. Canis, insa in cazul celorlalte tipuri de babesie tratamentul trebuie repetat de mai multe ori. Are destul de multe efecte secundare serioase ce includ durere in locul injectarii, scaderea tensiunii arteriale, tremuraturi si/sau reactii potential fatale.
Daca animalul tau are anemie severa, s-ar putea sa fie nevoie de hemotransfuzie.
Cum prevenim aceasta boala?
Secretul in a tine cainele departe de babesii consta intr-un bun control asupra capuselor. Verifica-ti zilnic cainele de capuse si indeparteaza-le. Fii foarte meticulos la periaj si pieptanare dupa ce alearga prin tufisuri si buruieni inalte. Atunci cand indepartezi capusele, incearca sa nu le rupi. Cea mai buna metoda ar fi cu o penseta, apucata de partile gurii, cat mai aproape posibil de piele tragand astfel capul capusei cu o mica urma de piele. Capusele secreta o enzima lichefianta in pielea ce le inconjoara cavitatea bucala. Indepartand si acea bucatica de piele impreuna cu capusa permite o vindecare mai rapida a locului respectiv.
Trateaza-ti curtea cu insecticide aprobate pentru distrugerea capuselor sau angajeaza o persoana avizata. Tine-ti iarba din gradina tunsa, elimina zonele cu tufisuri (ce reprezinta adevarate refugii pentru capuse) si tunde pomii astfel incat razele solare sa ajunga la nivelul solului.
Pentru caini, zgarzile antiparazitare pe baza de deltametrin sau amitraz combinate cu pipete (Advantix, Stronghold sau cele pe baza de fipronil) puse lunar sunt foarte eficiente in a tine la distanta capusele.
